Varsta fericirii in constiinta.

Copiilor le plac lucrurile deschise, in timp ce adolescentilor le plac
lucrurile putin mai stramte, prin incercari primare, fara o anume
majora ascundere. Totusi, un om deja ajuns major complet, prefera
lucruri cat mai stramte pentru situatii in deosebi. Cursul vietii in
sine este tot asa, nu le despart nimic una de cealalta
referindu-ne la o scurta comparatie
intre viata si ideea de a strange o planta de la punctul maxim,
apex-ul trairii plantei intr-un mediu propice vieturii, pana se inchide de tot, strivita in pumn. Inceputul este
promitator si nu dezamageste in totalitate, prin atingerea plantei a apex-ului propriu.
Decadeare o data cu varsta a lumii trupesti. Ramanand doar
cu trecutul, fiindui imposibil sa adune intamplari frumoase datorita
schimbarii generatiei majoritare din jurul sau.
Si toata aceasta idee de decadere a lumii trupesti duce la lipsa de
fericire totala pe veci?
O expeditie pe munte necesita antrenament pentru a fii parcursa cu
usurinta. Fericirea nu se pierde atata timp cat nu o siblimezi total,
dandu-ti impresia ca ea nu mai poate aduce decat rautate o data cu
disparitia ei pentru o perioada scurta de timp. E greu sa schimbi
instinctele primare cu unele ce le sur laseaza dar merita incercarea.
E fericire gratuita. Cu totii avem nevoie de fericire. Nu ar trebui sa
ne fie posibil de imaginat asa ceva! E fericire si in infruntarea unei
temeri de un anumit animal, instinct eliminat de traiul actual in
conditiile in care ne este frica de "salbatic".
Timpul va cunoaste cum este sa iei o pauza atunci cand omul ii va
prelua Fericirea si il vor izola si purifica intr-o eprubeta pentru a
descoperii din ce alte stiinte inventate intr-un viitor destul de
apropiat face parte.
E placuta fericirea si este din belsug.