Thursday, April 9, 2009

Esti indignat?

Cand ai casti pe cap, lumea pare mai grea. Casti mari. Nu in-ear sau ceva de genul. Vreau sa zic strict gandindu-ne la modul in care percepem in subconstient trairile exterioare. Totul pare mai greoi si gasesti rezolvari rapide in orice situatie pentru ca simti nevoia de libertate, sa iti vada fruntea lumina zilei sau a becurilor stradale.

O intrebare logica in situtia mai sus mentionata este dar fara casti e bine sau nu se compara diferenta? Raspunsul nu este unul simplu, pentru ca depinde foarte mult de stare. Cu toate acestea, adevarul este ca nu se compara. Uneori se aseamana cu senzatia pe care ti-o da caciula (care nu acopera si emite sunete direct in canalul auditiv) si se poate face o comparatie: caciula o dam mult mai repede jos de pe cap, deoarece criteriile care sunt in favoarea purtarii in continuare sunt mai putine decat cele in favoarea luarii caciulii de pe cap, pe cand in situatia in care ascultam o melodie care place, chiar daca ne deranjeaza forma care o iau castile pe crestet sau faptul ca ni s-a incalzit pielea din jurul urechii, nu o sa dam imediat jos castile.

Ideea pe care o dedusesem si pe care vroiam sa o afirm, din povestea castilor mari, spunea ca s-a ajuns intr-o societate cotidiana in care oamenii nu mai au nevoie de casti mari sau caciuli sau orice altceva sa le “ingreuneze” un drum obisnuit.

Lumea de astazi din orase, in special mari, este toata plina de incruntare, si nu de batranete, pesimism si indignare. Ceea ce a dus la aceasta stare generala este stresul zilnic pentru o existenta placuta in ziua/zilele ce urmeaza. M-am gandit, de ce se intampla chestia asta? Si mi-am raspuns ca inca din start, ideea de adunare deosebit de mare de oameni care sa munceasca intr-o arie restransa, va duce la o asemenea situatie. Un lucru dovedit a fost concurenta pentru locurile de munca care sa nu aibe un raport oferta/cerere echivalent cu 1 care a dus la aparitia gastilor de talhari din ce in ce mai ingeniosi pentru ca asta-i firea omului, cand face ceva sa il faca cat mai bine si sa se asigure ca e o treaba bine facuta. Intr-o asemenea situatie, unii oameni au sesizat ca este sansa sigura de profit si s-a ajuns la manipulare de mase. Cand un om devine constrans de o greseala care a facut-o si realizeaza cu nu poate iesi usor din problema in care a intrat, ajunge sa nu mai functioneze normal. In momentul in care el este “atacat” din mai multe parti decat cate poate contracara un om fara cunostinte “superioare”, neavand pe cineva care sa-l ghideze cum sa faca si ce sa faca sa nu intri in conflicte, el o sa fie jegmanit din plin si o sa devina fie un pachet de nervi pentru restul vietii. Incruntare. Toti suntem constransi de decizii; cand faci o decizie proasta si nu castigi nimic din ea, intervine oftica, cand se repeta inca o data luarea unei decizii proaste, intervine indignare, cand se intampla a treia oara sa se ia o dezicie proasta, intervine o intrebare legata de ce se intampla cu tine de iei decizii proaste, cand deja fenomenul ia amploare, intervine dezorientare, iar cand fenomenul se intampla des, omul devine pesimist. Nu il mai intereseaza nicio oferta pentru ca “stie” de la inceput ca n-o sa castige nimic, nu-i mai atrage atentia catusi de putin. Indignare si pesimism.

Rezolvari sigur exista, dar nu tre sa lasam speranta sa isi creezi cale separata de sine. Prima tendinta-exemplu a luat nastere din plecarea oamenilor de la oras spre zone mai rurale, locuri unde n-au gasit stres cotidiant care oboseste.
 

Copilule | Design by iBloGraphics
brought to you by : allblogtools.com Blogger Templates