Sunday, March 29, 2009

O intalnire deosebit de normala.

Cine credea ca in oamenii carora le poate nega existenta poate gasi exact ce cauta un individ este un om definit fara efort obligat. Eu nu sunt, sunt slab, asa sunt eu si asa o sa fiu mereu, dar mai invat cate una, cate alta si asa pot sa sper ca intr-o zi o sa pot sa nu mai fiu slab. Esti slab, dar nu inseamna ca nu poti sa faci nimic si lucrurile facute sa te darame nu sunt colosii fizici de care ni se povesteste in miturile antice, ceea ce sunt ele sunt granite care ne intreaba daca vrem sau nu sa trecem in strainatate si de aceea se asimileaza strainatatea cu necunoscutul, caci atunci cand nu-l cunosti de la bun inceput, riscul castigarii unei stari de frica in fata schimbarii devine permanenta pana cel mai probabil la urmatoarea intalnire cu aceasta granita. As putea zice ca nu imi e frica de necunoscut asa cum imi era, si vai de mine, imi era mai rau ca unui talhar alergand de armele justitiei in proces, pentru simplul fapt ca nu stie de ce-i in spatele necunoscutului, cand el nu a stat in fata necunoscutului sa-l studieze si sa zica “Tu esti rau, necunoscutule! Nu te vreau! Nu esti pentru mine! Pleaca” sau “Lasa-ma sa te imbratisez, sa-ti mangai calitatile care mi le oferi si sa imi ridic privirea din pamant in albastrul cerului senin”. Si asa, talharul isi “pacaleste” singur pedeapsa, si te intrebi daca scapa vreodata de “pacaleala”, daca de pedeapsa da?
Acesta strainatate ce este? ---
Pai, e ceea ce nu stim absolut toti, si e suficient explicata, dar nu e timpul ironiilor si al filizofiilor cu substrat pentru cei deja experimentati intr-ale domeniului. Drept urmare, as cataloga strainatatea ca o oferta gratuita* care se gaseste la toate chioscurile de care nu te-ai indepartat cu lasitate sau fericire.
*gratuit = cu legatura la imperfectiunea situatiei economice aflata aici inca de la inceputul lumii in care un orice obiect are pret; cu sens de pret minim, insesizabil.
Daca nu e suficient de clar, e vorba de o situatie foarte ieftina care ti-o ofera oricine, cam la orice ora din zi, dar si mai des data de cartile bune; cataloghez cartile bune ca acele carti care fac parte din literatura universala, necesara unei vieti cu un minim de ridicare spirituala.


A fost duminica si aveam chef de destindere, vreau sa cred ca-i normal.
Neobisnuit mie, m-a trezit ceasul biologic in ziua aia, un cuvant pe buze, rezultat: un zambet care m-a facut sa ma dau jos din pat in fuga, ca o persoana in sevraj, si iesind de sub caldura, s-a sfasiat cearceaful care ma inveleste si se coase in fiecare seara singur, caci il las eu, caci imi place, caci este o bucata a mea, caci nu-mi neg sentimentele, caci nu-mi mai neg deciziile care au luat deja amploare. Ce nu e clar, o sa se clarifice cu timpul. (hah, si timpul este o @#$%^ si ce-o sa ne facem? --- ascultam un mediteranean soare-dans si ne trece)
Dar, intamplarile zilei au fost cam wicked-sick si s-a ajuns intr-un parc, cu amici, cu tot tacamu’ clarificarii unei intentii de destindere. Zis si facut (deja), m-am trezit destul de brusc undeva unde n-as fi crezut ca o sa ma gasesc fara pic de chin, defapt nici nu stiu cum am ajuns acolo dar deloc nu am simtit povara sau sa fi incercat sa duc o discutie intr-o asemenea zona care sa ma bucure atat de mult! Si asa m-am sculat a doua oara pe ziua aceea, dar fara sa se mai rupa vreo legatura cu momentul si sa imi fie imposibil sa continui splendoarea sentimentala simtita. Asa ca astrele se pare ca mi-au pregatit-o in stil maret si nu doar acea gloriasa senzatie mi-a fost data, ba chiar si o confirmare a aptitudinilor unei discutii de a intinde o mana de ajutor unei persoane si de asemenea, ca si acea echipa concurenta la cursele de Formula 1, Brawn GP, renaste din cenusea trecutului (meu, nu al persoanei respective, in cazul discutat aici) intr-o splendoare, el.

Asta a fost "mica" mea rasplata in urma unor acceptari de situatie, oferirea sanselor necesare intamplarilor si cel mai important, zic eu, daruirea sfatului unui prieten.




Eu sunt bam-bam si aici sunt mici povestioare din care mi-ar place sa va ajutati.

1 comments:

Adriana said...

Scriu commentul pt a doua oara pt k inainte sa il postez data trecuta mi s-a restartat calculatorul.
@bam Daca nu e suficient de clar, e vorba de o situatie foarte ieftina care ti-o ofera oricine, cam la orice ora din zi, dar si mai des data de cartile bune; cataloghez cartile bune ca acele carti care fac parte din literatura universala, necesara unei vieti cu un minim de ridicare spirituala.
In primul rand "strainatatea" nu este data foarte des de carti bune,ci din contra,foarte rar.Foarte putini oameni au un beneficiu spiritual de pe urma lecturii unei,iar unii oameni citesc rareori,de exmplu Tudor:)).Strainatatea este in jurul nostru orice am face.Ea exista si nu este determinata in nici un fel de orice actiune umana.Prin lectura unei carti bune strainatatea pare sa nu mai fie atat de straina,daca imi scuzi jocul de cuvinte.Printr-o analogie fiecare om merge pe un drum in viata,fie el drept,serpuit,in zig zag sau mai stiu eu cum.In momentul in care iesi in decor,ca sa folosesc o expresie F1,in momentul in care o iei pe aratura,e suficient sa faci un singur pas pe spatiul verde,intri in strainatate,te inconjori in ea.Pe de alta parte,gandeste-te ca daca ne-am aventura in strainatate prea des toata chestia asta ar deveni o rutina si nu ar mai avea o semnificatie sppirituala prea mare.Daca te aventurezi de prea multe in necunoscut,aventura in sine isi pierde semnificatia,iar viata nu mai e o viata care aspira la experiente care sa o defineasca si sa o fortifice si nu mai beneficiaza de 'avantajele' necunoscutului,ci devine o viata in care la ordinea zilei este haosul.Este o linie foarte subtire intre revolutie si haos care daca este trecuta totul isi pierde semnificatia.
Cat despre ideea ta de carti bune nu prea ma entuziasmeaza.Cartile bune nu fac parte dintr-un minim necesar de ridicare spirituala. Cred ca ideea este prea generala.Cartile bune nu sunt necesare pentru toata lumea si sunt suficiente propriei lor existente.Cartile bune sunt cartile care,dupa ce le citesti,schimba ceva in tine.Cred ca ideea de carte buna ar trebui privita mai personal pentru ca desi Balzac,de exemplu,este un autor care a scris multe carti bune,din punctul de vedere al opiniei publice,pentru cineva el poate sa fie divin,sa fie un geniu,in timp ce pentru altcineva poate sa nu insemne nimic,iar operele sale sa nu aiba nici o semnificatie spirituala,nici macar emotionala.

Post a Comment

 

Copilule | Design by iBloGraphics
brought to you by : allblogtools.com Blogger Templates