Asa nu. V1

Un subiect ca o calatorie cu metroul din Mumbai in Norvegia.

Il caracterizez asa pentru ca este atat de mult de discutat din cauza lui, sunt atatea cazuri, ca s-ar putea lejer inventa o olimpiada internationala in care involuntar intram cam toti, de la mic la mare. Ce ne facem? Este problema a carei solutii nu s-a gasit si tind sa cred ca nu este un capitol care se va termina intr-o zi cu soare.
Se'ntampla intr-un timp indiferent, oricand in viata si nu este cea mai placuta experienta; ea dezbina de cele mai multe ori. Senzatia trezirii intr-o problema ca aceea este cu totul rau privita, nu lasa scapare si intervin chiar si frustrari din puncte simple de priveri, dar se izbeste cu uratenie in peretii unei camere cu pereti si asa ciudati si ii vopseste de cele mai multe ori cu o culoare nepotrivita, nedorita.
Nimic de astazi nu este chiar asa cum era inainte, e greu cand ai un bloc comod in jurul tau sa mai iesi la padure sa fac un gratar, cand poti foarte usor sa iti deschizi hota si sa il faci acasa, dar bine inteles, nu mai are acelasi gust, este altfel facuta, nu mai are farmecul imprejurarii si e urat. Comoditatea regasita peste tot a dus la aceasta nesabuinta si indiferenta fata de aproapele tau, indiferent ca nu-l cunosti, el este influentat de ce faci tu, de mirosurile tale, si nu poate sa convietuiasca cu tine cand tu nu o faci sau nu-i dai sansa, chit ca ea este defapt dovada unui respect minim fata de tine insuti, dar daca nu te intereseaza de tine, cum poate sa te intereseze de altcineva? Nu e normal, nu e logic si, simplu de tot, nu se poate.
Avand o camera, careia ii adaugi o alta camera, o construiesti, o cladesti cum poti, o sa ai 2 camere, dar nu chiar ale tale, caci singur nu poti sa ridici o asemenea constructie, si cand ai 2 camere, grijile se sporesc, si nu doar grijile si ci temerile: stai si te gandesti cand ai timp daca oare fundatia este buna, dar peretii exteriori, dar interiori, dar acoperisul mult ravnit de toata lumea, ca nu toti reusesc sa-si cladeasca acoperisul atat de bun sa nu bata soarele prin el sau sa ploua in el, dar mai ales unii nu au posibilitatea sa-l faca bun si rezistent.
Cele mai groaznice cazuri sunt acelea cand reusesti si iti construiesti ceva bun pentru tine, reusesti sa aduci si a 2a camera in prim-planul tau si totusi o furtuna de vara vine si rupe copacii si cladina o camera din aceasta casa frumoasa si e urat cand te uiti la asa ceva, dar cand ti se intampla tie, cum ajungi sa reactionezi daca o teava se sparge si inunda camerele sau lucruri si mai rele se intampla. Teoria ar spune ca iei carpe si opresti inundatia, iar dupa aceea scoti apa; dar nu se intampla asa. Nu reusesti sa controlezi teava sau esti uimit de jegul cu care apa te loveste in fata si ramai blocat. Si aici clacam, pentru ca lucrurile sunt reversibile, intr-adevar, dar nu stim cum sa le luam si asta e un pacat in care picam toti destul de des.
Eu mi-am luat cizme, dar tot nu vreau sa mai mi se inunde camera, dar cu atat mai putin cealalta. Rolul acelei tevi pentru mine este clar: in viitor, o sa-mi fie mult mai de folos decat acum; acum este destul de nefolositoare, pentru ca nu e timpul blocarii in zona fundatiei si spun asta numai si numai pentru ca m-am poticnit o data si nu am acoperit bine teava.
Eu am gresit; acum stiu ca acest sentiment aparent ucigator face ravagii si trebuie subminat timpuriu. Asa ca, nu mai sunt gelos.